Uitasem

Repere bucureÅŸtene

Vorbitul
deodată, fără
să-ţi pese
ce zice celălalt; pîinea
integrală; (plăcinta
cu dovleac)! – unde ! e factorialul; mîrlăniile
în trafic (nesancÅ£ionate…);
mitocănia la orice stat la rînd/coadă;
(sana / chefir)! – tot factorial; apa caldă
e maro, da’ bine că e; exp(familia,
prietenii, limba română)
unde exp() e exponenţiala; metroul
rapid; metroul neaerisit; bulevardele; copacii; bisericile; aerul;
apa de la robinet cu gust de clor; nevroza; parastasele vecinilor pe
care i-ai cunoscut; mîna văduvei
tremurînd cînd
aprinde lumînărica;
coliva şi vinul negru; frunzele; cîinii
comunitari; gipanele parcate în
mijlocul străzii (pe banda a doua că
pe banda întîi
sînt parcate Dăciile);
Loganul cel urît cu dosul mult prea
mare; o cafeluţă?; o ciorbiţă?; un pilaf? ia
un borcan de zacuscă, lasă ca-l
strecori în bagaje, ce febră
aviară, zacusca e de post; sarmalele
de-ntîmpinare; telefoanele; habar n-am cînd ne vedem,
poate diseară, sună-mă neapărat; nu te-am recunoscut; te-ai
îngrăşat –
cine vorbeÅŸte; ai slăbit – nu te cred; ambuteiajul
– aÅŸa e ÅŸi la voi? – nu- dar cum? – acolo nu e acasă, aici stau
în trafic şi nu mă satur de privit.

Europa

Sîmbata stateam la coada la magazinul de plante. Timp de
vreo trei minute cît a durat ca pe lînga singura casieră sa mai apară incă trei
şi coada să se disperseze rapid. A fost prima oară cînd m-am uitat pe monezile
din buzunar. Am regăsit

Asta e Mozart

Care rege o mai fi fiind ?

?

Asta e Italia sau Franta

Juan Carlos

Espana, deci Cervantes

Dante Alighieri !!!

Urita pasare germana

Berlinul

Europa! Insasi Europa, asta nu poate sa fie decit din Grecia

A, da si mai aveam o gramada de monezi cu regina Beatrix.

Duminica am fost la mare, a fost soare cald, si mplaja iarasi plina de
oameni. Cei citva mai aliti au intrat in apa cea de 18 grade. Luni nu
stiu cum a trecut si marti am avut o zi grea. Azi m-am trezit cu
noaptea-n cap. Cindva intre supermarketul de plante si plaja de la
Scheveningen, am ajuns la pisicina mea favorita (Overbosch) In sfirsit
am inteles de ce mi-e asa draga. Dintre toate piscinele Hagai e cea cu
cel mai mult clor. Mincarea de la nevasta dintii…

Euro

  Toate monezile

Bucurestiul nu a fost construit de comunisti. Doar distrus !!!

SCURT ISTORIC AL BUCURESTIULUI

• ÃŽnca din epoca paleolitica exista dovezi care atesta aparitia omului pe malurile Colentinei si Dâmbovitei.
  ÃŽn epoca neolitica se trece de la locuinta “bordei sapat sub pamânt” la cea de la suprafata, construita
  din lemn si lut.

• Pâna la 1800 î.H.: Existenta omului se face remarcata în câteva puncte ale unor cartiere cunoscute
  azi ca Dudesti, Lacul Tei, Bucurestii-Noi, Giulesti-Sârbi, Mihai Voda etc.

• 1800 – 800 î.H.: ÃŽn cartierul Tei sapaturile atesta urmele unor asezari, despre care se presupune
  ca ar fi din epoca bronzului
  .

• 800 -100 î.H.: Se gasesc urmele mai multor asezari geto-dacice în cartierele Herastrau, Radu
  Voda, Damaroaia, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Voda si în Popesti-Leordeni
  si Popesti-Novaci o presupusa resedinta a lui Burebista.

• Secolele III – X: Câteva locuinte dacice, chiar daco-romane descoperite la Bucurestii-Noi, Tei,
  Militari, precum si niste unelte, ceramica, obiecte de podoaba, monede gasite
  la Crângasi, Ciurel, Fundenii Doamnei, Baneasa, Straulesti, dovedesc aici existenta
  populatiei si dupa anul 271, adica dupa retragerea administratiei si armatelor
  romane din Dacia.

• Secolele X – XIII: La Curtea Veche, Baneasa, Ciurel, Damaroaia, Colentina, se descopera vestigii
  din aceasta perioada de cristalizare a societatii feudale.

• 20 septembrie 1459: Vlad Tepes, domnitorul Tarii Românesti pomeneste pentru prima oara numele de
  Bucuresti într-un act prin care întareste proprietatea unor boieri.

• 14 octombrie 1465: Radu cel Frumos decide ca Bucuresti sa fie una din resedintele domnesti ale
  Tarii Românesti.

• 1558 – 1559: La Curtea Veche se construieste Biserica Domneasca. Aceasta ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu este cel mai vechi salas de
  cult din Bucuresti, pastrat în forma lui originala.

• 1659: ÃŽn timpul domniei lui Gheorghe Ghica, Bucuresti devine capitala Tarii Românesti.

• 1661: Pe o portiune a ulitei Târgului de Afara (azi Calea Mosilor), se face prima
  încercare de pavare a strazilor cu piatra de râu.

• 1694: Se înfiinteaza Academia Domneasca de la Sf.Sava, fiind prima scoala superioara din Tara Româneasca.

• 1702: Pe mosia vaduvei Mogos, Constantin Brâncoveanu înalta Palatul Mogosoaiei, edificiu de mare valoare arhitecturala. Azi se gazduieste aici Muzeul de arta
  feudala brâncoveneasca.

• 1704: Spatarul Mihai Cantacuzino construieste Spitalul Coltea, cel mai vechi asezamânt de acest fel din Bucuresti, care dupa ce va fi avariat
  de incendiu si de cutremur, va fi demolat si reconstruit. (Edificiul actual se
  ridica dupa 1888.)

• 1720 – 1722: Marele logofat Iordache Cretulescu si sotia sa Safta (una din fiicele domnitorului
  Constantin Brâncoveanu) înalta Biserica Cretulescu.

• 1724: Se ridica Biserica Stavropoleos, considerata o bijuterie arhitecturii religioase.
  

• 1760 – 1782: Sunt atestate breslele mestesugaresti pentru croitori, cizmari, cavafi (pantofari
  si cizmari, ce fac încaltaminte de calitate inferioara), cojocari, pânzari, salvaragii
  (croitori de pantaloni largi, turcesti, numiti “salvari”), zabunari (croitori
  de “zabune”, adica de haine barbatesti lungi, cu sau fara mâneci, din bumbac sau
  lâna, împodobite cu cusaturi), blanari, ilicari (croitori de “ilice”, adica de
  pieptari, de obicei din postav rosu sau negru.

• 1765 – 1766: Iau fiinta primele manufacturi, care produc hârtie la Fundeni, postav la Pociovaliste.
  

• 1779: Se amenajeaza primele cismele publice în oras.

• 1798: Recesamântul înregistreaza 6.006 case si 30.030 locuitori.

• 1808: Se construieste Hanul lui Manuc. ÃŽn 1812 aici se va semna Tratatul de la Bucuresti dintre Rusia si Turcia.

• 1831: La recesamânt se numara 10.000 case si 60.587 locuitori.

• 31 decembrie 1852: Are loc spectacolul inaugural în cladirea recent construita a Teatrului National,
  care poate gazdui 1.000 de spectatori.

• 1854: Se inaugureaza Gradina Cismigiu, despre care germanul Ferdinand Lassalle scrie ca “întrece cu mult tot ce poate arata Germania“.

• 1857: Este primul oras în lume care introduce iluminatul cu petrol lampant.
  (La Viena abia în 1859 se va aplica aceasta inovatie).

• 1859: Dupa unirea celor doua principate, în luna februarie Al. I. Cuza îsi face intrarea
  în Bucuresti, care devine capitala celor doua principate unite. Domnitorul îsi stabileste resedinta în Palatul de la Podul Mogosoaiei.

• 1859: Se pun bazele Cimitirului “Serban Voda” (Bellu). Aici se odihnesc mari reprezentanti ai literaturii ca: Mihai Eminescu, George
  Cosbuc, Panait Cerna, Stefan Octavian Iosif, Panait Istrati, Petre Ispirescu,
  Emil Gârleanu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labis, Marin Preda, Nichita
  Stanescu, dar si aviatorul Traian Vuia, constructorul primului avion din lume.
  

• 1860: Incepe pavarea strazilor cu piatra cubica in locul bolovanilor de rau.

• 1866: Ia fiinta Societatea Academica.

• 1868: Are loc primul concert al Societatii Filarmonica din Bucuresti.

• 1868: Casa Capsa deschide cofetarie si restaurant, apoi in 1881 – printre primele
  din Europa – si o cafenea, toate cele trei fiind locuri deosebit de agreate de
  Bucuresti.

• 1869: Se inaugureaza linia de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, precum si Gara Filaret, prima gara din capitala (incepand din 1960 va deveni autogara).

• 1869 (decembrie): Se inaugureaza Universitatea Bucuresti. Initial cladirea gazduieste si alte institutii: Senatul, Academia Româna, Biblioteca
  Centrala, Scoala de arte frumoase etc.

• 1872: Se da in exploatare prima linie de tramvai cu cai (”tramcar”). Circula pa traseul Gara de Nord – Calea Grivitei – Strada Luterana
  - Teatrul National – Piata Sfantul Gheorghe (dupa multe decenii de exploatare
  ultimele tramcare se retrag din circulatie in 1929)

• 25 septembrie 1872: Se inaugureaza Gara de Nord (pe atunci “Gara Targovistii”), si se da in exploatare linia ferata Bucuresti
  - Ploiesti.

• 1873: Incepe sa functioneze “Grand Hotel du Boulevard” (azi “Bulevard”), care este
  unul din cele mai vechi hoteluri din Bucuresti.

• 1877: Orasul numara 177.302 locuitori.

• 1878: Exista 31.303 case. Frecventa culorilor folosite la acestea se prezinta in
  urmatoare ordine: negru, albastru, galben, verde, rosu.

• 1880 – 1883: Se amenajeaza cursul Dambovitei, i se adanceste albia, se asaneaza lunca, astfel
  se poate intreprinde o vasta retea de canale pentru a drena apele menajere si
  cele de ploaie.

• 1882: Se introduce lumina electrica. prima instalatie intra in functiune la Palatul Regal din Calea Victoriei, de
  unde este alimentat si Palatul Cotroceni, apoi urmeaza Teatru National si Gradina
  Cismigiu.

• 1884: Apare ziarul Universul, primul mare cotidian românesc.

• 1884: Se instaleaza prima linie telefonica de stat, intre Ministerul de Interne si Posta Centrala.

• 1885: Se finiseaza cladirea Bancii Nationale.

• 1885: In Cotroceni se inaugureaza Gradina Botanica.

• 1888: Ateneul Român îsi deschide portile. Sala de concerte dispune de 1.000 locuri. Edificul devine o prezenta emblematica
  pentru capitala.

• 1889: Se instaleaza prima centrala telefonica cu un numar de 5 abonati asigurand
  legatura intre Parlament si ministere.

• 1889: Exista 12 poduri peste Dambovita, dintre care 7 de piatra si 5 din fier.

• 1893: Se inalta Palatul Cotroceni inconjurat de un parc cu vegetatie bogata. Azi in incinta palatului functioneaza
  si Muzeul National Cotroceni.

• 1893: Isi incepe activitatea Foisorul de Foc. Fiind inalt de 30 m, este utilizat ca post de pompieri si rezervor regulator
  pentru reteaua de alimentare cu apa a orasului. Din anul 1963 functioneaza ca
  Muzeul National al Pompierilor.

• 1894: Se inaugureaza prima linie de tramvai electric pe ruta Bd. Cotroceni – Obor, fiind printre primele din Europa.

• 1895: Concomitent isi deschid portile doua edificii monumentale, Palatul Justitiei – pe malul Dambovitei, iar Ministerul de Agricultura si Domenii – in vecinatatea Spitalului Coltea.

• 1900: La finele acestui an, se da in fuctiune Palatul Postelor, fiind azi Muzeul National de Istorie a României

• 1906: Orasul Roma daruieste orasului Bucuresti monumentul “Lupoaica Romei” care acum se afla in Piata Romana.

• 1908: Se deschide oficial noul edificiu al Muzeului de Istorie Naturala “Grigore Antipa” in care functioneaza acesta si in prezent.

• 1909: Se aduce la Bucuresti primul automobil electric cu acumulatoare (fabricate in Germania), fiind folosit la transportul marfurilor.
  

• 1909: Se dechide Cinema Volta, cu prima sala amenajata pentru reprezentatii cinematografice.

• 1914: Se infiinteaza Muzeul Militar National. Dupa mutari succesive, in anul 1986 se stabileste in actuala cladire.

• 1925: Se inaugureaza prima linie de autobuz intre Bariera Calarasi – Piata Sfantu Gheorghe.

• 1927: Se da in folosinta centrala telefonica automatica cu un numar de 3.000 abonati.
  

• 1928: Radiodifuziunea incepe in mod regulat emisiunile pe unde medii, apoi si pe unde scurte. Azi
  Studioul de Radio are o sala de concerte cu 600 de locuri.

• 1933: O societate americana construieste Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei.

• 1935 – 1936: Din beton armat si granit se face Arcul de Triumf construit initial din lemn si stuc in anul 1922. Monumentul (inalt de 27 m)
  este dedicat victoriei armatelor române in primul razboi mondial.

• 1936: Sociologul Dimitrie Gusti infiinteaza Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume.

• 1936: Se amenajeaza Parcul Herastrau intins pe 187 ha; dispune de un lac de 77 ha, unde pot fi practicate sporturi
  nautice (in incinta parcului se afla si Muzeul Satului). Aici mai exista si un
  teatru de vara cu 2.800 locuri; se mai gasesc baze sportive, dar si locuri de
  distractie pentru copii.

• 1937: Se termina constructie Palatului Regal (inceput in 1930). Azi aici functioneaza Muzeul National de Arta care cuprinde Galeria nationala, Galeria universala cu sectiile de arta feudala,
  grafica si atelierul de restaurare.

• 8 iunie 1938: In Parcul National Carol II (acum Herastrau), la intrarea dnspre Arcul de Triumf,
  se deschide Pavilionul Televiziunii. Emisiunile incep la orele 19,00: oricare
  vizitator poate sa-si transmita vocea si imaginea pe un ecran, platind o anume
  taxa. Aparatura adusa de Philips constituie “cel mai modern post de emisiune al
  lumii”.

• 1939: Se inaugureaza Academia Militara, care dispune de numeroase sali, un amfiteatru cu 450 locuri, biblioteca etc.
  

• 1948: Aeroportul Baneasa isi incepe activitatea. Cladirea are o cupola caracteristica din beton armat
  si un hol cu un imens perete de sticla spre pista, astfel pasagerii pot urmarii
  decolarea si aterizarea avioanelor.

• 1949: Prima linie de troleibuze leaga Piata Victoriei si Hipodromul Baneasa (azi aici se afla Casa Presei Libere).
  

• 1950: Ia nastere primul studio cinematografic la Buftea, fiind considerat cel mai mare si cel mai bine dotat din sud-estul
  Europei. Activitatea il leaga strans de capitala.

• 1950: Se deschide Observatorul Astronomic Popular, azi Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”.

• 1951: Se inaugureaza Stadionul Dinamo cu o capacitate de 20.000 locuri.

• 1953: Se realizeaza Complexul Sportiv “23 August”, azi Stadionul National Lia Manoliu. Dispune de tribune pentru 80.000 spectatori, un teren gazonat si pista de atletism,
  21 terenuri pentru antrenamente, un lac, doua bazine etc.

• 1954: Se deschide Opera Româna. Sala are 1.200 locuri. Este cel mai important teatru
  liric din tara, cu un repertoriu bogat ce include capodoperele unor compozitori
  ca Verdi, Wagner, Enescu.

• 1955: La uzinele Vulcan se construieste primul autobuz românesc.

• 31 decembrie 1956: De revelion se efectueaza prima emisiune de televiziune (alb-negru) din tara.

• 1957: Se termina lucrarile de constructie (incepute in 1952) la Casa Scanteii, care
  azi se numeste Casa Presei Libere. Edificiul gazduieste multe edituri, redactii. Aici se afla si cea mai mare
  intreprindere poligrafica a tarii, ce poarta acum denumirea de Compania Nationala
  s Imprimeriilor “Coresi” S.A.

• 1957: Muzeul Literaturii Române pune la dispozitia vizitatorilor un bogat fond de manuscrise, documente, forografii,
  arta plastica si obiecte memoriale care ilustreaza cele mai semnificative momente
  din istoria literaturii romane, de la origini pana in prezent. In 1970 muzeul
  se muta in actuala cladire cunoscuta sub numele de “Casa Scarlat Cretulescu”.
  

• 1960: Se inaugureaza Sala Palatului. Sala mare este dotata cu 3.000 fotolii (in spatarele lor sunt plasate 3.000
  difuzoare) si cu o scena moderna spatioasa.

• 1961: Isi incepee activitatea cel mai mare circ din tara, azi cunoscut ca Circul Globus, cu 2.500 locuri si cu anexe care adapostesc si menajeria deschisa pentru vizitatori.
  

• 1961: Se fabrica primele televizoare romanesti (alb-negru), marca “Electronica”.
  

• 1964: Se infiinteaza Studioul cinematografic “Animafilm“, specializat in producerea filmelor de animarie.

• 1965: Pe Calea Victoriei, o sala de cinematograf este transformata si devine Teatrul Tandarica.

• 1967: Dupa incetarea din viata a poetului Tudor Arghezi, casa din strada Martisor
  devine Muzeul Memorial “Tudor Arghezi”.

• 1970: La 17 km de Bucuresti, se deschide Aeroportul International Otopeni.

• 1970: Se ridica Hotelul “Intercontinental“. Este cea mai inalta constructie a capitalei, cu 25 nivele; dispune de 420
  camere si de un mare garaj subteran.

• 1973: Se construieste Teatrul National “I. L. Caragiale”. Un incediu (din noaptea de 16/17 august 1978) distruge complet Sala Mare a
  teatrului, fiind necesare lucrari de refacere. In anii 1983-1984 se transforma
  exteriorul cladirii. Sala Mare (cu 1.186 locuri) dispune de cea mai bine dotata
  scena a tarii. Sala Amfiteatru (400 locuri) si Sala Atelier (200-250 locuri) ofera
  si ele variate posibilitati de joc. In Sala Mica functioneaza de o vreme Teatrul
  de Opereta “Ion Dacian”.

• 1974: Se da in functiune Palatul Sporturilor si Culturii, adica Sala Polivalenta. Constituie cea mai importanta baza sportiva acoperita a capitalei. Pentru competitii
  sportive exista 6.000 locuri, dar cu ocazia unor concerte capacitatea se poate
  spori la 8.000 locuri.

• 1976: Magazinul Universal “Unirea” deschide sirul unor mari magazine moderne.

• 1977: Se deschide Magazinul Universal “Bucur-Obor”, pe vremea aceea fiind cel mai complex comercial al tarii.

• 1979: Se inaugureaza prima linie de metrou intre uzinele “Semanatoarea” si “Timpuri Noi”.

• 1981 – 1988: Pentru realizarea noului centru administrativ (cu Casa Poporului), se demoleaza
  mai mult de 40.0000 constructii, locuinte, edificii administrative, monumente
  de arta si cultura, manastiri si biserici, care reprezentau valori inestimabile.
  Suprafata demolata este egala cu cea a Venetiei.

• 1990: In februarie, se infiinteaza Muzeul Taranului Român. Rezultat al preocuparilor muzeale de peste un secol, muzeul dispune de aproximativ
  150.000 obiecte si documente.

• 1991: In decembrie, Muzeul National Cotroceni isi dechide portile. Pe langa pivnitele domnesti, cuhniile si chiliiile manasstiresti
  medievale, printre altele pot fi vizitate cateva apartamente mobilate in stilul
  secolului al XIX-lea (Dormitorul regal, Salonul norvegian etc.) ori incaperi reprezentand
  perioada antebelica (Sufrageria germana, Salonul de vanatoare, Salonul florilor,
  Marele Salon de Receptie etc.)

• 1994: Primaria Municipiului Bucuresti isi fixeaza o noua stema.

• 1998: Suprafata capitalei – 228 km

  ², populatia – 2.029.899 locuitori.

• 1999 – 2000:

• numarul gradinitelor: 210
• S1: 45,
• S2: 51,
• S3: 26,
• S4: 32,
• S5: 26,
• S6: 30
• numarul scolilor: 171
• S1: 28,
• S2: 31,
• S3: 31,
• S4: 24,
• S5: 26,
• S6: 31
• numarul liceelor: 102
• S1: 26,
• S2: 23,
• S3: 18,
• S4: 13,
• S5: 9,
• S6: 13

Istoria
BucureÅŸtilor

Arcul de Triumf

Ahmed al III lea 1703 -1730

1700. Tratat de
pace între Rusia şi Imperiul Otoman.Între altele, Rusia
obţine pentru prima dată dreptul de a avea un reprezentant
diplomatic la Constantinopol, la fel ca ÅŸi celelalte mari puteri
europene, dobîndind o serie de privilegii legate de siguranţa
pelerinilor la locurile sfinte.

1700. Este
publicată la Padova, în Italia prima hartă a Ţării
Româneşti, alcătuită de stolnicul Constantin Cantacuzino

1701. Apare în
Ţara Românească prima tipăritură în limba arabă,
prin grija lui Antim Ivireanul, Liturghierul greco-arab (Snagov,
1701). Acesteia i se va adăuga Ceaslovul greco-arab tipărit
la Bucureşti. Acestor importante contribuţii româneşti
destinate Orientului ortodox de limbă arabă li se adaugă o serie
de traduceri în arabă ale unor lucrări apărute în
Ţările Române, datorate
patriarhului Antiohiei Atanasie IV Dabbas. De menţionat că, în
acelaÅŸi an, este publicat la BucureÅŸti Proschinitarul
Ierusalimului şi a toată Palestina de Serafim al Pisidiei în
limbile greacă şi turcă cu caractere greceşti. Este vorba de una
dintre cele mai vechi tipărituri cunoscute sub numele de
karamanlidika, destinate populaţiei creştine ortodoxe
turcofone, în principal din Asia Mica. Şi această ediţie se
înscria în programul domnitorilor români de
sprijinire culturală a întregului Răsărit ortodox, program
pe care îl continuă în mod strălucit Constantin
Brâncoveanu. Tradiţia “mecenatului” cultural va fi
menţinută şi de către domnii “fanarioţi”.

1703, august 23 –
1730, octombrie 1.(27
de ani) Domnia sultanului Ahmed al III lea, fiul lui Mehmed al IV
lea, care ocupă tronul în urma revoltei cunoscute sub numele
de “evenimentele de la Adrianopol”. Domnia sa este cunoscută şi
sub denumirea de “Epoca Lalelelor” (“Lâle Devri”),
datorita motivului floristic predominant în artele plastice ale
perioadei. A fost o epocă de transformări în lumea otomană,
între acestea remarcîndu-se introducerea tiparului în
1727. Arta turcă a vremii a fost influenţată de modele
occidentale.

1703, septembrie –
1705, februarie 13. Prima domnie în
Moldova a lui Mihail Racoviţă. Durata totală a celor cinci domnii
ale sale în Moldova şi Ţara Românească (între
1703 ÅŸi 17440) a fost de aproximativ 19 ani.

1705. Pe fondul
expansiunii Rusiei în zona Mării de Azov, Poarta obţine
fixarea frontierei orientale a Imperiului Otoman pe malul fluviului
Nipru.

1705. Apare la
Rîmnic Tomul bucuriei prin grija episcopului Antim
Ivireanul ÅŸi cu sprijinul financiar al patriarhului Ierusalimului
Dositei Notaras(1669-1707) în scopul combaterii propagandei
catolice în rîndul “sîrbilor, vlahilor şi
grecilor din Ungaria, Ardelia, Sîrbia şi Horvatia”. În
cursul activităţii sale tipografice (1691-1716) Antim Ivireanul a
susţinut sau tipărit 63 de cărţi, dintre care 30 în limba
greacă, 22 în limba română, 9 bilingve şi una
trilingvă. Este de remarcat numărul mare de cărţi (de cult,
teologice, istorice etc) în limba greacă tipărite în
această perioadă în centrele din Ţara Românească
(Bucureşti, Snagov, Rîmnic, Târgovişte). Lui Antim
Ivireanul i se datorează şi prima ediţie a Liturghierului
în limba română (1706)

1705, martie –
1707, iulie A doua domnie în
Moldova a lui Antioh Cantemir

1707, iulie23/august
3 – 1709, octombrie 17/28. A doua domnie în Moldova a lui Mihail Racoviţă. Domnia
sa este marcată de sporirea dărilor şi înfiinţarea altora
noi, cum este “fumăritul” (o sumă de bani percepută fiecărei
gospodării).

1709, noiembrie6/17
– 1710, noiembrie. Prima domnie în
Moldova a lui Nicolae Mavrocordat, caracterizată prin reorganizarea
şi buna funcţionare a sistemului fiscal. În timpul domniei,
Mavrocordat va prezenta de două ori Divanului situaţia veniturilor
şi cheltuielilor ţării. Deşi provenit din Fanar, Mavrocordat
putea să invoce o înrudire cu domnii Moldovei, prin mama sa
Sultana, fiica Cassandrei, al cărei tată era Alexandru Iliaş,
nepotul lui Alexandru Lăpuşneanu. Nicolae Mavrocordat a fost
preferat de către otomani pentru serviciile aduse imperiului, atît
personal, cît şi de către tatăl său Alexandru.

1709, iulie 8
Înfrîngerea de la Poltava a regelui Suediei Carol al
XIIlea de către ţarul Rusiei, Petru cel
Mare, determină refugierea celui dintîi la Tighina. Retragerea
armatelor suedeze ÅŸi a celor aliate lor prin Moldova a provocat
numeroase jafuri ÅŸi dezordini.

1709 Moare la
Constantinopol Alexandru Mavrocordat “Ex aporiton” (1641-1709),
reprezentant de seamă al culturii si aristocraţiei elene de la
cumpăna veacurilor 17 şi 18, “pre carele nu-l vor uita curînd
veacurile viitoare” după cum scria cronicarul Nicolae Costin. Fiii
săi Nicolae şi Ioan au fost domni în Ţările Române.

1710, noiembrie 20.
Poarta declară război Rusiei, încercînd să stăvilească
influenţa crescîndă pe care aceasta începea să o aibă
în bazinul nordic al Mării Negre şi în Balcani.
Ostilităţile care dureaza pînă în iulie 1711, se vor
desfăşura şi pe teritoriul Moldovei. De partea armatelor ruse va
trece cu o parte din cavaleria Ţării Româneşti, spătarul
Toma Cantacuzino, care va participa la cucerirea Brăilei.

1710, noiembrie –
1711, iulie. A doua domnie în
Moldova a lui Dimitrie Cantemir, marcată de alianţa cu Rusia lui
Petru cel Mare şi de înfrîngerea trupelor moldo-ruse de
către otomani în bătălia de la Stănileşti. Fostul domnitor
se refugiază în Rusia, unde se va stabili definitiv şi îşi
va continua activitatea ştiinţifică.

1711, iulie 18-21.
Bătălia de la Stănileşti pe Prut dintre armatele ţariste conduse
de Petru cel Mare ÅŸi cele moldovene ale lui Dimitrie Cantemir, pe
de-o parte, ÅŸi cele otomane ale marelui vizir Baltadji-Mehmed PaÅŸa.
Rezultatul luptei este favorabil otomanilor, cu toate că nici una
dintre părţi nu a reuşit să obţină o victorie decisivă,
hotărîndu-se negocierea unui acord de pace.

1711, iulie 22.
Pacea de la Prut (sau Vadul Huşilor) marchează, prin prevederile
sale, o stagnare a tendinţei de expansiune a Rusiei în zona
Marii Negre şi în Sud-Estul Europei. Tratatul va fi confirmat
prin noi documente semnate la Constantinopol (1712) ÅŸi la Adrianopol
(1713). Prin acest din urmă tratat, Imperiul Otoman cedează Rusiei
teritorii mai largi în jurul Azovului.

1711, noiembrie 8/19
– 1715,decembrie. A doua domnie în
Moldova a lui Nicolae Mavrocordat. A fost considerată
multă vreme în istoriogafia română drept debutul
aşa-numitei “epoci fanariote” în Moldova. În
perioada de după conflictul cu Rusia Imperiul Otoman dorea să
încredinţeze domnia Moldovei unei persoane absolut devotate
politicii sale, cum era Mavrocordat. Cei 31 de domni ai epocii
fanariote din Ţara Românească şi
Moldova (1711/1716 – 1821) au provenit dintr-un număr
de numai 11 familii: Callimachi(4), Caragea (4), Ghica (5), Giani
Russet (1), Hangerli (2), Ipsilanti (2), Mavrocordat (6), Mavrogheni
(1), Moruzi (2), Racoviţă Cehan (3), Sutu (3). Cei mai mulţi
principi i-au dat in această perioadă
familiile Ghica (cu cinci domni în
Ţara Românească) şi
Mavrocordat (cu şase domni în
Moldova). Familia Mavrocordat a dat cei mai mulţi
principi, şase la număr,
care au ocupat scaunul domnesc în
ambele Ţări Române. Tot din rîndul
acestei familii provine şi domnitorul cu cele mai multe domnii –
zece (în ambele principate) – care a însumat totodată
şi cea mai îndelungată perioadă de domnie – 20 de ani şi
o lună între 1730 şi 1768. Este vorba de cel mai strălucit
şi reprezentativ domn al întregii epoci fanariote –
Constantin Mavrocordat. Dintre toţi aceşti principi numai şapte au
murit în scaun: Ioan Mavrocordat(1719), Nicolae
Mavrocordat(1730), Grigorie II Ghica(1752), Constantin Racoviţă
Cehan(1762), Scarlat Ghica(1766), Constantin Mavrocordat (1769),
Alexandru Suţu (1821). Alţi trei au fost executaţi din ordinul
Porţii Otomane în timp ce ocupau încă scaunul domnesc:
Grigorie III Ghica(1777), Nicolae Mavrogheni(1790) ÅŸi
Constantin Hangerli(1799).

1714, martie
Mazilirea domnului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu
în urma conflictului cu boierii Cantacuzini. Arestat şi dus la
Constantinopol, a fost executat prin decapitare la 15/26 august 1714
împreună cu cei patru fii ai săi.

1714, martie – 1715,
decembrie. Domnia
în Ţara Românească a lui Ştefan
Cantacuzino. Mazilit la sfîrşitul anului 1715, fostul domn a
fost executat la Constantinopol în vara anului 1716 împreună
cu tatăl său, stolnicul Constantin Cantacuzino.

1714,
decembrie 8. Poarta declară
război Veneţiei, pentru recuperarea Moreei (Peloponesului),
pierdută în 1685. Veneţia cere sprijinul Imperiului
Habsburgic, sprijin obţinut în urma acordului de la 13 aprilie
1716.

1715.
Recuperarea Peloponesului de către otomani. Regiunea fusese
stăpînită de Veneţia începînd cu 1685, stăpînire
recunoscută prin pacea de la Karlowitz (26 ianuarie 1699).

1715,
decembrie 25/1716, ianuarie 5 – 1716,
noeimbrie 14/25. Prima
domnie în Ţara Românească a lui Nicolae Mavrocordat. A
fost considerată multă vreme în istoriografia română
drept debutul aşa-numitei “epoci fanariote” în Ţara
Românească. Este evident că trecerea la o nouă etapă nu s-a
făcut brusc, fiind rezultatul unui proces de lungă durată.
Elemente caracteristice “perioadei fanariote” se regăsesc şi
anterior reperelor convenţionale care marchează debutul acesteia,
în vreme ce realităţi anterioare pot fi întîlnite
şi după aceste date. Şi de această dată, Nicolae Mavrocordat
este considerat de Poartă drept persoana cea mai potrivită pentru a
i se încredinţa domnia uneia din Ţările Române într-un
moment încare aceste teritorii deţineau un rol important în
planurile geo-strategice ale imperiilor vecine.

1715,
decembrie 25/1716, ianuarie 5 –1726,
septembrie 26/octombrie 7.
A treia domnie în Moldova a lui Mihail Racoviţă. Este una
dintre cele mai lungi domnii ale perioadei fanariote. Durata medie a
domniilor se va scurta in special după jumătatea secolului al 18
lea.

1715 –
1717.
Ocupaţia
militară otomană în Insulele Ionice (Kerkyra,
Paxi,Kefallonia, Lefkada, Ithaki, Zakynthos şi Kythira), urmată de
reocuparea acestor insule de către veneţieni.

1716 –
1718.
Război între Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman.

1716,
august 5. Victoria austriacă
la Petrowaradin asupra trupelor otomane deschide drumul armatelor
imperiale spre Bosnia, Banat (unde va fi ocupată Timişoara) şi
Ţara Românească.

1716,
septembrie. Nicolae
Mavrocordat intervine pentru înlăturarea din scaun a
mitropolitului Ungrovlahiei Antim Ivireanul, pe care îl acuză
de trădare. Exilat la muntele Sinai, Antim Ivireanul este asasinat
pe drum de către otomani în apropiere de Adrianopol.
Remarcabilă personalitate bisericească şi culturală, Antim (c.
1650 – 1716) era originar din Iviria (Georgia de astăzi). În
Ţara Românească s-a remarcat prin meşteşugul tipografiei,
dar ÅŸi ca sculptor, pictor ÅŸi caligraf, precum ÅŸi ca autor al
unor scrieri originale. ÃŽntre 1705 ÅŸi 1708, Antim a fost
episcop al Rîmnicului, pentru a deveni apoi mitropolit al
Ungrovlahiei, calitate în care este ctitor al mănăstirii din
Bucureşti care îi poartă numele (1713 – 1715). Mitropolitul
Antim Ivireanul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română
(27 septembrie).

1716,
noiembrie14/25. Arestarea lui
Nicolae Mavrocordat în Bucureşti de către trupele austriece
care ocupaseră Ţara Românească, arestare la care se pare că
au contribuit şi informaţiile oferite de boierii ostili
domnitorului. Fostul domnitor va rămîne în captivitate
iniţial la Braşov şi apoi la Sibiu pină la încheierea
războiului austro-otoman prin pacea de la Passarowitz. În
1718, austriecii vor încerca şi capturarea lui Mihail
Racoviţă, domnul Moldovei, care respinge însă tentativa cu
ajutorul tătarilor.

1716, noiembrie 21/decembrie 2
– 1719, februarie 23 / martie 6
domnia în Ţara Românească a lui Ioan Alexandru
Mavrocordat. Iniţial viitorul domn fusese numit caimacam (locţiitor
al domnitorului), pentru a primi ulterior firmanul (ordin emis de
sultan prin care erau numiţi sau maziliţi guvernatorii şi
domnitorii din provinciile Imperiului Otoman) de domnie.

1717, februarie 24.
Domnul Ţării Româneşti Ioan Mavrocordat recunoaşte ocuparea
Olteniei de către trupele imperiale printr-o convenţie pe care o
semnează alături de generalul austriac Stephan von Steinville, fapt
care constituie primul pas spre cedarea acestui teritoriu. Prin
tratat se recunoştea şi obligaţia Ţării Române de a plăti
Imperiului Habsburgic suma de 100 de pungi de bani pe an.

1718, iulie 21. semnare
tratatelor de pace de la Passarowitz (Požarevac)
dintre Imperiul Otoman şi Austria şi Imperiul Otoman şi Veneţia.
Prin aceste tratate Poarta anexa Peloponesul (Moreea) de la Veneţia
cedînd însă Austriei banatul Timişoarei şi Oltenia,
parte a principatului autonom al Ţării Româneşti.De asemenea
Austriei îi revenea şi Belgradul. O altă prevedere conferea
reprezentanţilor diplomatici austrieci dreptul de a interveni în
favoarea romano-catolicilor din Imperiul Otoman. Iniţial Austria
ceruse de la Poartă chiar şi dreptul de a-i numi pe domnii Ţării
Româneşti şi Moldovei sau cel puţin alegerea domnilor să
aibă şi acordul Habsburgilor. La semnarea păcii un rol important a
avut şi caimacamul Ţării Româneşti Ioan Mavrocordat. La 27
iulie 1718 este semnat şi un tratat comercial între Poartă şi
Austria, prin care se asigură supuşilor austrieci libertatea
comerţului în Imperiul Otoman şi dreptul navelor comerciale
austriece de a naviga pe Dunăre pină la ţărmul Mării Negre.

1718 – 1739. (21
de ani) Ocupaţia austriacă în
Oltenia caracterizată printr-o fiscalitate severă.

1719, februarie23/martie 6.
Moare de ciumă la Bucureşti Ioan Mavrocordat, fiind înmormîntat
în biserica Sfîntul Gheorghe Nou. Unele din sursele
vremii afirmă că Ioan Mavrocordat ar fi fost otrăvit, poate în
urma intrigilor fratelui său Nicolae, care îl considera drept
rival în încercarea de a reocupa tronul Ţării
Româneşti. Această ipoteză rămine însă dificil de
probat.

1719, martie – 1730,
septembrie 3/14. A doua domnie în
Ţara Românească a lui Nicolae Mavrocordat. O importantă
realizare a acestei domnii este finalizarea (în 1722)
lucrărilor la Manăstirea Văcăreşti, a cărei construcţie
începuse în 1716. Biserica mănăstirii se remarcă prin
bogăţia decorului sculptural. Întregul ansamblu va fi una
dintre cele mai de seamă ctitorii domneşti ale perioadei
“fanariote”. Mănăstirea Văcăreşti va fi distrusă în
ultimul deceniu al regimului comnunist din România secolului
20.

1719.
Este publicată la Bucureşti în limba greacă lucrarea lui
Nicolae Mavrocordat Despre îndatoriri,
scriere aparţinînd genului “mirroir des princes”, în
care sfaturile proveneau şi din experienţa acumulată de-a lungul
domniei. Învăţatul principe a redactat între altele şi
romanul Răgazurile lui Filotheos,
în care îşi expune ideile filosofice. Tot lui Nicolae
Mavrocordat i se datorează şi un discurs Împotriva
nicotinei, şi i-a fost multă
vreme atribuită traducerea în
limba greacă a Teatrului politic(Theatrum Politicum),
al lui Ambrosio Marliano, publicat la Roma in 1631.

1720, noiembrie 16. Tratatul
de pace (aşa numita “pace veşnică”) între Rusia şi
Poartă, în care pentru prima dată se prevede dreptul Rusiei
de a interveni în favoarea creştinilor orotdocşi din Imperiul
Otoman, după modelul drepturilor care fuseseră acordate anterior
statelor catolice. Prin acelaşi tratat, Rusia se angaja să îşi
retragă armatele din Polonia.

1724,octombrie 30.
Se încheie la Bucureşti ridicarea bisericii Stavropoleos,
monument reprezentativ al epocii fanariote.

1726.
Tratat de alianţă între Rusia şi Austria, semnat la Viena,
care viza în special o eventuală împărţire a unor
teritorii otomane în cazul unui conflict. Cele două părţi se
angajau să nu încheie pace separată cu Poarta şi să îşi
acorde sprijin reciproc.

1726, octombrie – 1733,
aprilie. Prima domnie în
Moldova a lui Grigorie II Ghica. ÃŽn timpul acestei domnii este
reorganizată Academia Domnească din Iaşi (1728); fiscalitatea se
menţine la un nivel scăzut.

1730, septembrie 14.
Moare de ciumă la Bucureşti Nicolae Mavrocordat, fiind înmormîntat
la mănăstirea Văcăreşti, ctitoria sa.

1730, octombrie – noiembrie.
Prima domnie în
Ţara Românească a lui Constantin Mavrocordat. Constantin
Mavrocordat va deţine recordul absolut de domnii – şase în
Ţara Românească (însumînd 15 ani şi 4 luni ) şi
patru în Moldova cumulînd 4 ani şi 9 luni) – in
perioada 1730 – 1769. Ales de boieri, tînărul domnitor este
mazilit din cauza răscoalei conduse de Patrona Halil în
Constantinopol. De remarcat că, după domnia destul de îndelungată
a lui Nicolae Mavrocordat, boierimea din Ţara Românească
acceptă şi chiar solicită realizarea succesiunii la tron pe baza
principiului dinastic, care ar fi asigurat o oarecare stabilitate.

BucureÅŸti 1910-1939

Format mare. Aici aceleasi poze, format mic. 

3264383 By: Hulton Archive	Circa 1910: Exteriorul unei clădiri din Bucureşti
3244586 By Topical Press Agency	1915 Palatul Regal
3289225 By Topical Press Agency	1915 Ministerul Lucrărilor Publice
2637121 By: Hulton Archive	1916 Soldaţi români retrăgîndu-se după căderea Bucureştiului
3287357  By: General Photographic Agency	1916 Oameni morÅ£i zăcînd pe stradă după căderea BucureÅŸtiului
2663982 By Topical Press Agency	1920 Oameni la masă la “Pîinea zilincă” (?)
3297079 By: General Photographic Agency	1920 Regele Ferdinand ÅŸi PrinÅ£ul Spoleta- Italia, la o paradă a trupelor – Palatul Regal BucureÅŸti
3398820 By: Fox Photos	1928 Palatul Cantacuzino -  actualmente Muzeul Enescu
3089791 By: General Photographic Agency	1930 Ţigani în Bucureşti – cu corturile în mijlocul străzii
3244394 By: Lucien Aigner	1930 Oltean cu paporniţe
3139588 By: Eve Barret	30 aprilie 1931 Regina Maria în Palatul Cotroceni
2637121 By: Hulton Archive	2 iunie 1936 – proteste antiguvernamentale – 120.000 de susÅ£inători ai Partidului NaÅ£ional Ţărănesc
50443482 By: John Phillips	1938 moscheea din Bucureşti adusă din Dobrogea cu prilejul expoziţiei din 1900
50443488 By: John Phillips	1938 Primăria Bucureştiului
2667299 By: Keystone	24 februarie 1938  Proclamarea noii ConstituÅ£ii – afiÅŸare pe zid
3294763 By: Keystone	23 iulie 1938 – sicriul cu trupul neînsufleţit al Reginei Maria purtat pe străzile Bucureştiului. In cortegiu: Regele Carol al II-lea, sora sa Elisabeta, fostă regină a Greciei, prinţul Nicolae, principele Anton, principesa Ileana şi prinţul moştenitor Mihai
3291403 By: Hulton Archive	2 decembrie 1938 – Regele Carol al Iilea şî prinţul moştenitor Mihai, mergînd într-o maşină deschisă de la Gară la Palat, după un tur al Europei
3352025 By: Fox Photos	16 octombrie 1939 Calea Victoriei – pe stînga felinarul din colţul grădinii CEC, hotelul Victoria (actualmente clădire bancară monstruoasă) şi în plan îndepărtat magazinul Victoria – pe dreapta biserica Zlătari, actualmente înconjurată de blocuri

BucureÅŸti, BucureÅŸti, fratele meu eÅŸti

ÃŽnsemnarea
“BucureÅŸti, BucureÅŸti,
fratele meu eÅŸti” a provocat
reacţii neaşteptate.

Am primit observaţii că
pun pe net poze cu legionari.

Cu
menţiunea că
morţii pe caldarîm,
cantina săracilor, ţiganii corturari, legionarii, comuniştii,
cutremurul , CeauÅŸescu
ÅŸi copiii orfani fac parte din istoria acestui oraÅŸ.
Nu i-am inventat eu.

A, da ÅŸi
încă
ceva: BucureÅŸti, BucureÅŸti
fratele meu eÅŸti , e un link
spre un fişier wma cu Gică
Petrescu. BucureÅŸtean get-beget,
a făcut liceul la Şincai,
aici în cartier, şi
a debutat la 17 ani.

3264383 By: Hulton Archive	Circa 1910: Exteriorul unei clădiri din Bucureşti
3244586 By Topical Press Agency	1915 Palatul Regal
3289225 By Topical Press Agency	1915 Ministerul Lucrărilor Publice
2637121 By: Hulton Archive	1916 Soldaţi români retrăgîndu-se după căderea Bucureştiului
3287357  By: General Photographic Agency	1916 Oameni morÅ£i zăcînd pe stradă după căderea BucureÅŸtiului
2663982 By Topical Press Agency	1920 Oameni la masă la “Pîinea zilincă” (?)
3297079 By: General Photographic Agency	1920 Regele Ferdinand ÅŸi PrinÅ£ul Spoleta- Italia, la o paradă a trupelor – Palatul Regal BucureÅŸti
3398820 By: Fox Photos	1928 Palatul Cantacuzino -  actualmente Muzeul Enescu
3089791 By: General Photographic Agency	1930 Ţigani în Bucureşti – cu corturile în mijlocul străzii
3244394 By: Lucien Aigner	1930 Oltean cu paporniţe
3139588 By: Eve Barret	30 aprilie 1931 Regina Maria în Palatul Cotroceni
2637121 By: Hulton Archive	2 iunie 1936 – proteste antiguvernamentale – 120.000 de susÅ£inători ai Partidului NaÅ£ional Ţărănesc
50443482 By: John Phillips	1938 moscheea din Bucureşti adusă din Dobrogea cu prilejul expoziţiei din 1900
50443488 By: John Phillips	1938 Primăria Bucureştiului
2667299 By: Keystone	24 februarie 1938  Proclamarea noii ConstituÅ£ii – afiÅŸare pe zid
3294763 By: Keystone	23 iulie 1938 – sicriul cu trupul neînsufleţit al Reginei Maria purtat pe străzile Bucureştiului. In cortegiu: Regele Carol al II-lea, sora sa Elisabeta, fostă regină a Greciei, prinţul Nicolae, principele Anton, principesa Ileana şi prinţul moştenitor Mihai
3291403 By: Hulton Archive	2 decembrie 1938 – Regele Carol al Iilea şî prinţul moştenitor Mihai, mergînd într-o maşină deschisă de la Gară la Palat, după un tur al Europei
3352025 By: Fox Photos	16 octombrie 1939 Calea Victoriei – pe stînga felinarul din colţul grădinii CEC, hotelul Victoria (actualmente clădire bancară monstruoasă) şi în plan îndepărtat magazinul Victoria – pe dreapta biserica Zlătari, actualmente înconjurată de blocuri

Vise

Neagu
Djuvara

BucureÅžti

    A trebuit să ajungem în
centrul oraşului ca să regăsesc Bucureştiul de altădată aproape
neschimbat, afară doar că faţadele caselor, vădit, nu mai
fusesera zugrăvite de zeci de ani.

    M-am
plimbat a doua zi prin oraÅŸ ÅŸi am ajuns la cartierele noi
construite de CeauÅŸescu, cu caracter gigantic. Eu nu sunt un
nostalgic al vechiului BucureÅŸti, cum sunt unii. OraÅŸul trebuia
restructurat, modernizat – multe clădiri vechi, fără stil,
trebuiau dărâmate. Dar ceea ce a facut Ceauşescu e
dezastruos. Se pare ca a conceput aceste prefaceri după o călătorie
în Extremul Orient, unde a fost impresionat de construcţiile
faraonice ale semenilor sai din China ÅŸi din Coreea de Nord. Åži a
vrut sa se ia la întrecere cu ei. Şi atunci, într-o ţară
saracă – căci nu trebuie să uităm că eram, că suntem una din
ţările cele mai sarace din Europa, s-a apucat să construiască un
oras monumental, să traseze un bulevard ceva mai lung ca Champs
Elysées la Paris, ceva mai larg ca Champs Elysées, cu
clădiri ceva mai înalte ca pe Champs Elysées – curată
demenţă.

    Cusurul
cel mai mare pe care-l găsesc acestor constructii ale lui Ceauşescu
nu e că s-ar fi facut ceva nou. Dar nu s-a făcut ceva nou. S-au
facut clădiri în stilul secolului XIX. Ceea ce în Europa
seamănă cel mai mult cu construcţiile lui Ceauşescu cred că sunt
Las Ramblas din Barcelona – dar e vorba de un ansamblu vechi de mai
bine de o sută de ani. Clădirile nu se poate spune că sunt urâte.
Palatul e monstruos, dar clădirile de-a lungul aşa-numitei cai a
Victoriei socialismului nu sunt disgraţioase, sunt doar prea
identice, prea monotone şi mult prea înalte pentru stilul
general al capitalei. Apoi lărgimea exagerată a bulevardului face
că nu vom fi niciodată tentaţi să trecem de pe un trotuar pe
celălalt, cum se face pe Champs Elysées. Când vezi un
cinematograf sau o cafenea pe partea cealaltă, treci strada. Aici
n-ai să vezi pe partea cealaltă – mai sunt si pomi. Mi-e teamă ca
va fi o arteră fără viată.

    Mai e altceva care mă
înnebuneşte: mă gândesc că Istoria e oarbă, nu alege
ce păstrează pentru memoria viitorului. S-au pastrat piramide şi
temple şi statui şi obeliscuri în Egipt, fiindca erau
cioplite în piatră şi că era o climă uscată. Din
monumentele contemporane acestora clădite în cărămidă în
Mesopotamia au ramas numai movile de moloz şi de nisip. Că s-a
păstrat, ciuntit, dar încă superb, Pantenonul la Atena, e o
adevarată minune cerească. Ei bine, închipuiţi-vă că peste
Europa de peste 2000 de ani ar fi trecut nemaiauzite calamiţăti,
războaie, cutremure, inundaţii, prăpăd generalizat, şi că nu va
fi ramas în picioare decât palatul lui Ceauşescu!
Oamenii din secolul 40 ar zice că aceasta era arta Europei din
secolul 20. Te cutremuri!

    Care-i aÅŸadar BucureÅŸtiul
de azi? Eu văd că sunt patru Bucuresti: avem mai întâi
un mic Bucureşti, rămăşite din veacurile XVI, XVII şi XVIII,
câteva biserici şi un număr extrem de restrâns de case
vechi (a caror imagine a fost expusă cu pietate, acum câtiva
ani, de un grup de tineri arhitecţi). Trebuie să mergi în
căutarea acestui Bucureşti, şi s-ar putea să dispară cu totul,
căci n-am avut cultul monumentelor din trecut.

    Avem apoi BucureÅŸtiul veacului
al XIX-lea, circa 1840-1914, cu case în general mici, dar
uneori ÅŸi case mari, somptuoase. ÃŽn perioada 1840-1860, avem
mai curând imitaţia Vienei. O regasim în cartierul
negustoresc, pe străzile Lipscani, Smârdan, Şelari etc.
Rezidenţele mai elegante, botezate uneori “palat”, dupa moda
vieneza, se găsesc în general mai la nord, în jurul
actualelor bulevarde Magheru, Lascăr Catargi, şi sunt de cele mai
multe ori în stilul francez de după Napoleon al III-lea, să
zicem “Stilul Petit Palais” de la expozitia din 1889 de la Paris.
Dar şi aici trebuie subliniată o specificitate a orasului: un
individualism feroce. N-ai două case alăturate care să semene una
cu alta, casele nu sunt, de cele mai multe ori, aliniate, una e cu
faţa la stradă, alături alta cu latura la stradă (cele mai
multe), ba şi unele puse strâmb, parcă vrând să
împungă curtea vecinului. Repet: un individualism feroce, ca
un fel de dovadă plastică a incapacităţii clasei diriguitoare din
veacul trecut de a se supune unei discipline, unei reguli.
Bucureştiul ăsta, care nu-i lipsit de farmec, în parte şi
din cauza vegetaţiei din jurul caselor şi de pe străzi, trebuie
să-l luăm aşa cum este şi să încercăm să-l păstrăm.

    Avem apoi BucureÅŸtiul din
perioada 1930-1940, sau mai precis de după sfârşitul marei
crize internaţionale din 1929-1930 care ne lovise crunt. Am avut
atunci o adevarată “explozie arhitecturală”, un “boom” al
construcţiilor, cu o mare latitudine lăsată imaginaţiei
arhitecţilor, şi cred că a fost una din epocile cele mai fericite
ale oraÅŸului din punct de vedere stilistic. Este al treilea
BucureÅŸti.

    Avem în fine BucureÅŸtiul
lui Ceauşescu, cu cele două feţe ale lui: pe de o parte cartierul
monumental, colosal, uneori monstruos; pe de alta, BucureÅŸtiul
proletar, de atât de proastă calitate încât ne
lasă în coada ţărilor balcanice, şi în orice caz
ridică probleme sociale şi economice pentru viitorul apropiat.

    ÃŽn încheiere,
lăsaţi-mă să fac un vis. Şi acest vis e realizabil. E realizabil
mai întâi dacă Parlamentul nostru votează în
sfârsit legea bugetelor locale. Căci această capitală a
noastră n-are buget propriu. Impozitele preluate în oraş sunt
vărsate statului, care revarsă oraşului (cu o parcimonie calculată
după simpatia politică de care se bucură cutare sau cutare primar)
cam o zecime din total, când marile capitale europene
beneficiază în general de bugete de 40%, 45% sau chiar 50% din
veniturile încasate pe teritoriul lor. Ar fi de ajuns să se
voteze o asemenea lege pentru ca în câţiva ani aspectul
BucureÅŸtilor sa fie transfigurat.

    Atunci am putea visa că se
vor restaura câteva vechi biserici, ÅŸi – de ce nu? – ÅŸi din
vechile monumente civile. De ce să nu refacem Curtea Veche a lui
Brâncoveanu? Avem încă pivniţele şi câteva
ziduri, avem gravuri vechi ÅŸi descrieri, avem Palatul de la
Mogoşoaia din care ne-am mai putea inspira. Am avea atunci în
miezul capitalei o perlă a vechiului oraş de acum trei sute de ani.

    Apoi – ÅŸi e ÅŸi mai uÅŸor,
întrucât am devenit specialişti mondiali ai
transportului monumentelor pe ÅŸine – să aducem pe vechiul său loc,
care se nimereşte a fi la picioarele uriaşei plăcinte a lui
Ceauşescu, biserica zisă a lui Mihai Voda, cu turla ei. Am avea
atunci, aşezată pe un covor de iarbă verde, acea bijuterie a
veacului al XVI-lea în simplitatea şi eleganţa ei, alaturi de
enormitatea alba de prost gust. Åži efectul de contrast ne-ar putea
aminti şi noua lozinca britanică: small is beautiful, ce-i mic e
frumos. Iar bucureştenii, dar şi provincialii veniti în
capitala ţarii, ar putea să se mândrească cu trecutul lor,
căci cine nu-şi cunoaste trecutul, nu-şi poate închipui nici
viitorul.

1 Traducere, putin prescurtată,
a conferinţei
tinute în limba franceza la 24 iunie 1995 la palatul 
Cantacuzino, Bucureşti, în cadrul simpozionului “Another
Europe: Bucharest”,